Istoric si utilitate
Provenind din Asia tropicala, busuiocul este o
planta sensibila la frig si umezeala, preferand temperaturile crescute
si clima uscata. Se incadreaza in seria palntelor complexe, utilizabile
atat in gastronomie, cat si in medicina sau aromoterapie, datorita
uleiurilor esentiale pe care le contine.
De obicei busuiocul se consuma in stare
rpoaspata. Atunci cand se prepara termic, in diferite mancaruri sau
sosuri, frunzele de busuioc se adauga la finalul prepararii pentru a-si
pastra aroma intacta. In gastronomia italineneasca, busuiocul se
foloseste in sosuri pentru paste sau fripturi, precum si in salate. In
bucataria greceasca de asemenea frunzele de busuioc se pun in salate si
in baiturile de marinare a carnii. Francezii folosesc busuioc nu doar in
sosuri sau la fripturi, ci si drept colorant natural al untului sau al
branzei, servite la aperitiv.
Terapiile cu busuioc
Busuiocul reprezinta un remediu natural pentru
tratarea si vindecarea diverselor afectiuni: bronsita, afectiuni
gastro-intestinale, febra sau guta. Unul dintre rolurile medicale
esentiale ale busuiocului pe care le-au descoperit specialistii este
faptul ca potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului,
deoarece in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu
actiune directa asupra celulelor hepatice. Ceaiul preparat prin infuzie
din frunze de busuioc se recomanda pentru tratarea crampelor,
infectiilor urinare, durerilor de cap, laringitei, faringitei, fiind pe
de alta parte si un stimulent al sucurilor gastrice
De retinut!
- Busuiocul se poate pastra mai mult timp prin congelare, in pungi de plastic, dupa ce a fost oparit putin.
- O alta metoda de conservare este sa se aseze frunze proaspete intr-un borcan uscat, sa se presare putina sare si apoi sa se acopere cu ulei de masline.
- Frunzele de busuioc sunt mai aromate daca sunt lasate intregi decat daca sunt tocate marunt.
0 comentarii
Trimiteți un comentariu